Sat Sarichioi, comuna Sarichioi, 1866

Biserica, situată pe malul lacului Razim, a fost construită în 1866 și depindea de Mitropolia de la Belaia Kriniţa (Fântâna Albă), fiind considerată în limbajul popular local „cu popă”. Reprezentanții acesteia (preot, diacon) erau aleși de membrii comunității dintre cei alfabetizați în limba slavonă și care se evidențiau prin calitățile morale și muzicale. Episcopul confirma alegerea și le recunoștea oficial statutul.

Din punct de vedere arhitectural, construcția are planul în formă de cruce, pe baza modelului bizantin. Pe cele două cupole sunt amplasate cruci cu opt extremități, uzuale în acest cadru confesional. Interiorul este format din altar, naos şi pronaos. Altarul este separat de naos printr-un iconostas prevăzut cu trei uşi (uşile „împărătești” și ușile laterale, „diaconeşti”) și prezintă patru rânduri de icoane pictate în stil bizantin. Naosul este segmentat printr-un iconostas mai mic, în scopul delimitării spațiului corului bisericesc („crâlâs”), care urmează după altar, de restul spațiului destinat bărbaților. Pronaosul, despărțit tot prin iconostas, constituie locul destinat femeilor. Pridvorul, denumit „papirtea”, deasupra căruia se află turla bisericii, este destinat persoanelor care au anumite restricții de a intra în biserică, dar care pot asista la slujbă. O altă caracteristică a bisericii lipovenești este existența a trei intrări: cea principală, utilizată de femei, și două intrări laterale în naos, destinate exclusiv bărbaților.

Biserica a fost renovată în 1965 şi în 2000 din fondurile parohiei și ale enoriașilor. Au fost executate tencuieli, repictări, consolidări, fără modificări ale planimetriei și elevației.