Cimitirul Comisiei Europene a Dunării TL-IV-s-A-06044; Cimitirul ortodox TL-IV-s-A-06045; Cimitirul musulman TL-IV-s-A-06046; Cimitirul catolic TL-IV-s-A-06047; Cimitirul evreiesc TL-IV-s-A-06048; a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Str. N. Bălcescu, Sulina
Cimitirul din Sulina, denumit de Jean Bart, „cimitir maritim”, a fost înființat pe baza finanțării furnizate de Comisia Europeană a Dunării, pe un teren acordat gratuit de Primăria Sulina pentru toate confesiunile religioase, în etape: în anul 1864 pentru cele creștine (rezultând cimitirul ortodox, cimitirul catolic, cimitirul protestant, cimitirul lipovenesc), în 1871 pentru cea musulmană (cimitirul musulman), iar în 1885 pentru cea mozaică (cimitirul evreiesc).
Cimitirul este situat la marginea estică a orașului, pe axa de extensie a străzii N. Bălcescu, ocupă o suprafață de 1735 ha și integrează segmentele: protestant (suprafața – 1645 mp), catolic (suprafața – 2400 mp), ortodox (suprafața – 8280 mp), lipovenesc (suprafața – 1200 mp), musulman (suprafața – 2601 mp) și mozaic (suprafața – 1224 mp). Această veritabilă „rezervație istorică” cuprinde inedite exemple de artă sculpturală, remarcându-se prin varietatea ansamblurilor funerare, unele concepute de importanți artiști ai perioadei, precum G. S. Lipitis din Brăila sau F. Ruta din Tulcea.
Capela mortuară, care deservea cimitirul creștin în ansamblu, construită în 1899, din cărămidă și piatră, acoperită inițial cu olane, în prezent cu tablă, era compusă din trei încăperi, totalizând o suprafață de 28 mp. Este poziționată în aria unui ansamblu format din opt morminte de marmură, asociate unor marinari decedaţi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul naufragiilor, pe braţul Sulina, care au fost iniţial îngropaţi în primul cimitir de pe malul mării şi ulterior mutați pe locul actual, odată cu organizarea noului cimitir. Acestea fac parte din cimitirul protestant, deschis în anul 1869 în prezența episcopului Gibraltarului, în care urmau să fie înmormântați toți protestanții, conform „propriilor rânduieli”.
De asemenea, în cimitirul protestant se află cele mai multe mormintele aparținând înalților funcționari ai Comisiei Europe a Dunării care au decedat în oraș în timpul mandatelor. Dintre acestea menționăm: mormântul lui William Simpson – contramaistru și coordonatorul șantierului de construcții din zona gurilor Dunării, cel a lui Eugenius Magnussen – inginer rezident al CED sau al lui Abraham Farrar – directorul Șantierului Naval.
Parcurgerea epitafurilor permite identificarea unor povești emoționante, precum mormintele identice a doi îndrăgostiți, având forma unor sicrie, cu câte o cruce simplă de-a lungul lungimii dalei, ce amintesc de tragedia shakespeariană a tinerilor din Verona. Ofițerul William Webster a sosit la Sulina în vizită la tatăl său John Webster, şef mecanic pe una dintre navele din proprietatea CED, însoțit de logodnica sa, Ann Margaret. După un naufragiu pe apele Dunării, William, care a încercat s-o salveze, s-a înecat împreună cu aceasta. Pe piatra funerară a tânărului este redat următorul pasaj: „Nu este dragoste mai mare decât să-ți dăruiești propria viață pentru a o salva pe cea a unui prieten.”