Sulina, 1870

Construcția fost realizată pe baza proiectului Comisiei Europene a Dunării în anul 1870. Farul confecționat din fier, situat pe digul nordic, era dotat cu aparat de iluminat de ordinul cinci, inițiativă care a costat 50.000 de franci. Farul a fost scos din funcțiune în 1928, în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii canalului Sulina, demarate în anul 1922. A fost utilizat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către marina militară germană, ca punct de observație.

Farul este situat pe malul stâng al Dunării, fiind amplasat la capătul vechiului dig nordic. Realizat din metal de tip greu, turnul prezintă o forma tronconică și este prevăzut cu ferestre dreptunghiulare de mici dimensiuni, având înălțimea planului focal de 13,7 m. În segmentul superior este poziționată cupola care proteja mecanismul de iluminat, emițând o lumină de culoare roșie, de ordinul patru, în jurul căruia se afla o mică platformă.

Accesul în interiorul construcției se realiza prin intermediul unei uși, deasupra căreia, la inaugurare, a fost montat un panou metalic, conținând un text redactat în limba franceză, în care se consemna: „Comisia Europeană a Dunării, instituită prin Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 pentru a ameliora navigația la gurile Dunării, a construit aceste diguri și acest far, finalizate în luna noiembrie 1870”. În continuare, textul menționează statele semnatare ale tratatului și reprezentanții acestora, alături de inginerul șef și secretarul general al CED.

În prezent, inscripția este poziționată pe un zid aflat în curtea interioară a Farului din Sulina, devenit muzeu. Scos din funcțiune în anul 1928, farul necesită în prezent lucrări urgente de consolidare și restaurare.