TL-II-m-A-06019, 1866

Str. I nr. 202, Sulina

Imobilul a fost construit sub egida Comisiei Europene a Dunării (CED) în anul 1866, constituind sediul instituției de pe teritoriul orașului Sulina. Astfel, cuprindea spațiile necesare reuniunilor CED, birourile Casei de Navigație și ale Căpităniei Portului, reprezentând două dintre serviciile instituției internaționale, alături de apartamentele înalților funcționari ai acesteia.

Construcția, ce domină faleza Dunării, prezintă un plan în formă de „U”, fiind compusă din parter și etaj. Realizată în stil neoclasic, constituie cel mai important edificiu al orașului construit înaintea celui de-al Doilea Război, evidențiindu-se prin volumetrie, simetrie și utilizarea ornamentațiilor greco-romane. Acestea includ două coloane aparente, marcând extremitățile ultimului diferențial de plan, cel frontal, conținând striații verticale și fiind prevăzute cu capiteluri corintice și decorații specifice. De asemenea, ancadramentele celor trei ferestre, finalizate în arc semicircular la etaj, conțin zece figurine umane stilizate și reliefate pe suprafață, dispuse simetric, în perechi, în următorul mod: trei perechi deasupra fiecărei arcade circulare a ferestrelor, separate și, simultan, flancate de patru cariatide. Un balcon cuprinzând piloni angulari este amplasat în secțiunea frontală a ferestrelor. Cornișa frontonului triunghiular este complex decorată cu ghirlande.

În perioada de funcționare a CED, frontonul edificiului era ornamentat simetric cu două statui, iar timpanul său conținea un cadran de ceas, ambele elemente contribuind la prestanța intrării principale, situată pe latura nordică a clădirii. Curtea interioară este delimitată prin cele două aripi laterale. Clădirea a fost afectată în timpul Primului Război Mondial și restaurată ulterior.

Începând cu anul 1939 a fost preluată de Direcția Dunării Maritime (DDM), instituție aparținând statului român și succesoarea CED. În urma bombardamentelor aviației sovietice din august 1944, imobilul a fost avariat, și reconstruit după al Doilea Război Mondial. Din 1954 a devenit sediul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, instituția succesoare a DDM, ce avea ca atribuții mentenanța și realizarea lucrărilor pe întregul sector al Dunării Maritime, funcții păstrate și în prezent.

În anul 2016 a fost instalat, în aria colțului stâng al fațadei clădirii, bustul inginerului britanic Charles A. Hartley, coordonatorul lucrărilor CED implementate în scopul ameliorării și sistematizării navigației în sectorul respectiv al Dunării, în intervalul 1856–1872. Charles Hartley a fost ulterior implicat în unele dintre cele mai ample proiecte inginerești la nivel global în perioada respectivă, incluzând calitatea sa de membru al comisiei tehnice internaționale constituite pentru lărgirea Canalului Suez începând cu anul 1884.