Biserica armeană „Sf. Grigorie Luminătorul”, 1882

Str. Concordiei nr. 2, Tulcea

Biserica a fost construită în intervalul 1882–1885, de membrii comunității armene, până în anul 1937 slujbele fiind oficiate de către preoți armeni.

Biserica este compusă din pronaos, naos și altar. Corpul principal e reprezentat de un naos având o formă pătrată în plan, acoperit cu o cupolă poziționată pe patru pendantive. Acestea descarcă greutatea pe patru pile masive ce delimitează absida altarului acoperit cu o boltă cilindrică, iar către est zona pronaosului cuprins într-un corp amplasat transversal față de corpul naosului. Deasupra pronaosului se află o tribună la care se accede din pronaos printr-o scară elicoidală.

Volumetria se caracterizează prin prezența unei arii cubice masiv reprezentând corpul naosului acoperit cu o cupolă semisferică, amplasată pe o zidărie cilindrică, prevăzută cu patru goluri ale unor ferestre circulare. În zona estică a naosului se află volumul paralelipipedic al absidei altarului, acoperit cu o șarpantă în două ape. Între naos și absida altarului, pe laturile de nord și sud, se află câte un corp cu înălțime mai mică ce depășește cu o travee lățimea naosului. Adosat laturii de vest a naosului se află un corp transversal paralelipipedic pe două niveluri care adăpostește pronaosul și tribuna. În axul corpului vestic este poziționat turnul clopotniță cuprinzând trei etaje, în retragere succesivă. Turnul este acoperit cu o micro-cupolă așezată pe un cilindru de zidărie.

Fațadele prezintă repere stilistice de factură neoclasică, cu elemente decorative minime. Nivelurile corpului vestic și ale turnului clopotniță sunt marcate prin câte un brâu profilat, iar cornișele sunt realizate din profiluri simple. Golurile ferestrelor acestor corpuri au o înălțime pronunțată, fiind terminate semicircular în segmentele superioare. Primul nivel al turnului clopotniță asigură accesul în biserică printr-un gol simplu, înalt, finalizat în mod semicircular în aria superioară.

Ca urmare a avariilor produse în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, au fost efectuate ample lucrări de reconstrucție, arhitectura exterioară parcurgând unele modificări. În anul 1977, biserica aparținea administrativ de Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos Galați, fiind resfințită în 1979.
Pictura murala în frescă a fost realizată de către pictorul Adrian Botea. De asemenea, după 1990 au fost executate variate lucrări de consolidare, inclusiv refacerea picturii. În curtea bisericii se află cinci morminte prezentând inscripții în limba armeană veche, care au aparținut unor preoți armeni.